O zi perfecta
Dupa cum a spus sys, probabil ca aceasta este vizunea mea despre ziua perfecta. o.o
Ies din casa cu obisnuitul rucsac vechi pe umar.
Afara ploua.
Imi pun castile in urechi si dau de melodia mea preferata: Voltaj – Crede.
Nu prea e nimeni pe strada, asa ca incep sa fredonez.
Lol… nu se potriveste deloc cu mine chestia asta.
Sau oare nu se pptriveste cu imaginea mea?
Whatever, chiar nu imi pasa! Ma simt bine si asta de tot ce conteaza!
O vad la capatul strazii.
Sta ca de obicei singura pe gard, cu castile in urechi, complet desprinsa de lumea din jurul ei.
Oare o sa fie vreodata fericita?
Ma indrept sprea ea cu un zambet larg pe fata si o iau de maini.
Ea tresare, adusa brusc cu picioarele pe pamant.
Se uita la mine cu obisnuita sa figura impenetrabila.
– Ce vrei?
Ma intreaba ea ironic fara sa se uite la mine.
Nu ii dau drumul la maini, tragand-o pana se ridica de pe gard.
– E o zi frumoasa!
Zic eu in timp ce ploaia cade greu pe umerii mei si imi uda parul. Iar am uitat sa imi iau sapca.
– O zii frumoasa?
Ma intreaba ea sarcastic privindu-ma de parca mi-as fi pierdut mintile.
Nu ma las si zambesc in continuare, pana o conving sa vina cu mine pana la magazin.
Incep sa fredonez, balansdandu-ma in ploaia deasa.
Pun pariu ca arat ca un betiv. Asta e.
– „Crede ca poti fi mai bun decat rau
Crede in ochii copilului tau
Crede in soarele de dupa nori
Crede-n surasul iubitei din zori
Crede in maine nu privi inapoi
Crede in tine in mine in noi….”
Continui eu sa fredonez constient ca prbabil ii zgariu timpanele cu falsatul meu.
Ea incepe sa fredoneze o melodie mai lenta, plina de tristete.
Nu ma las, si ii balansez mainile pana ajunge sa dnseze cu mine in ploaie.
– Ce ironie!
Zic eu ranjind in timp ce ma invart printre picaturile din ce in ce mai dese de apa rece.
– Viata e ironica tot timpul!
Zice ea zambind in cele din urma.
Finelly, am reusit sa o fac sa zambeasca!
Asta trebuie sarbatorit!
Intru in magazin si iau rapid doua cutii de cola.
As toasta pentru naivitate!
As toasta pentru fericirea oaba!
As toasta pentru momentele in care ne pieredem ratiunea!
Prntru ca tot ce e frumos in lume nu costa nimic!
Oare?
Incerc sa ignor obisnuita replica care mi se adreseaza cand ma enervez „Te porti ca un animal”.
Este ciudat… Ce ne face sa ne purtam ca niste animale?
Ne uitam fara nici un fel de stres la stiri, la obisnuitele titluri :”o fetita de 15 ai violata de colegul sau de clasa”, „accident pe soseaua centrala. 12 morti, 8 raniti grav.” etc.
Ce ne face sa atragem in acest hal moartea?
Acum cativa ani nu vedeai la stiri decat papagali care fac skynautic.
Ce se intampla?
Ce au patit tosi tinerii de incep sa perceapa fiecare gest ca violenta si sa-l dezvolte intr-un hal fara hal?
Ma uit uneori pe canalele cu filme politiste.
Criminali in serie…
Se spune ca acestia sunt „vanatorii de victime”.
Dar noi, care ii urmarim zi si noapte pentru a-i prinde?
Oare cat de diferiti sumtem noi de ei?
Ne pierdem atatea ore in sir lucrand pentru asa-zisul „bine al majoritatii”.
Oare este corect sa alegem majoritatea in detrimentul minoritatii?
Oare nu exista nici un mod ca totul sa ramana OK?
EMO? Ia nu zau! -perspectiva neutra-
Deci… de unde as putea sa incep?
A fost o zi ciudata….
Ajung la scoala, imbracat ca de obicei oarecum normal.
Lol… sare toata scoala pe mine ca sunt „uncool” … vai…
Me.. in inteligenta mea absoluta: „sunt un ce? o scula?”
Yup… niciodata nu voi intelege de ce e asa de folosit termenul asta… „cool” … adica wtf, deci eu sunt KUL si tu esti KULA? mai degraba scula decat kula.
Apoi, ce trebuie sa faci ca sa fi kul?
Sa te imbraci ca un cretin scos din canal?
Sa porti niste conversi semnati de toti handikpatii din scoala?
Sa iti tai paru cu o foarfeca tocita ca sa iti iasa o freza „funky” ?
Mda …
Ca un rezumat:
O luam ca subiect pe Maria.
Maria e emo.
Maria trebuie sa planga.
Maria seara se da cu apa pe fata, ca de dimineata sa para ca a plans toata noaptea.
Se trezeste dimineata.
Maria e suparata.
Apa s-a evaporat.
Acum vrea sa planga, dar nu are cine sa o vada. E singura acasa. Va astepta pana vin frati ei ca sa o vada plangand.
Maria se uita in oglinda. E draguta. Isi scoate telefonul si isi face o poza.
Maria ajunge la scoala.
Maria se duce in baie sa se intalneasca cu alti copii emo.
Maria si copii emo sunt draguti. Isi scot telefoanele si isi fac niste poze.
Maria ajunge acasa.
E mama Mariei acasa.
Maria incepe sa planga ca e grasa.
Maria are 45 kg.
Maria este GRASA.
Maria trebuie sa isi taie venele cu fuculitza.
Maria nu gaseste furculitza.
Maria incepe sa planga: nu gaseste furculitza.
Maria concluzioneaza: Viata nu meria traita daca nu te poti sinucide.
Rezulta de aici: Maria e KULA.
Ma iau ca subiect pe mine.
Eu ma trezesc dimineata.
Ma uit in oglinda si zic „Arat ca dracu.”
Ma dau cu apa peste paru asta nenorocit care nu sta niciodata la locul lui si imi leg o urea la gat.
Eu sunt UNKUL.
Eu trebuie sa ma port ca atare.
Eu ajung in statia de tranvai.
Vad un emo.
Ma duc la el si ma pozitionez strategic langa el.
Are castiule in urechi.
Emo e emo, deci trebuie sa stea cu castile in urechi, sa fie separat de lume.
Imi scot mp3-ul si imi bag castile in urechi.
Ma impiedic si cad cat sunt de lung in statia de tranvai.
EMo rade.
Ma ridic.
Da-o draq de viatza.
Asta e.
Ma redreez si imi scutur pantalonii negri.
Am o scama.
Eu sunt UNKUL.
Trebuie sa ma port ca atare.
Iau scama si urc in tranvai.
Eu sunt UNKUL, deci nu stau jos.
Eu sunt OUT, deci stau in picioare.
Eu concluzionez: viata merita traita ca sa fii UNKUL.
O studiem din nou pe Maria.
Maria ajunge in statia de tranvai.
Vede un emo.
Se indragosteste de el.
Maria e sigura ca e dragoste la prima vedere.
Maria sufera toate cele 4 minute pana vine tranvaiul pentru ca emo nu se uita la ea.
In cele din urma emo se uita la ea.
Acum Maria sufera pentru ca emo si-a mutat privirea.
Dupa 10 minute: maria si emo sunt un cuplu.
Merg impreuna cu tranvaiul.
Emo ii marturiseste Maiei ca a scris o scrisoare de adio si cand ajunge acasa se va sinucide aruncandu-se de la parter.
Maria citeste scrisoarea de adio si incepe sa planga.
Ce trist!
EMo si Maria plang inca opt statii.
Fuck! Au trecut de statia lor.
Maria si emo coboara.
Sufera urmatoarele 3 minute pentru ca nu se vad: o baba s-a bagat intre ei.
Maria ajunge acasa.
Maria vrea sa se sinucida: a uitat sa il intrebe pe emo cum il cheama.
Maria concluzioneaza: viata nu merita traita daca iubirea doare.
Rezulta de aici: Maria e KULA.
Dupa cum se observa din deosebit de inteligentul studiu al copilashilor cretini, afisat mai sus, a fi KUL este KUL. A fi UNKUL este NAJPA.
Rezulta de aici: Eu sunt najpa.
Rezulta de aici: Maria este KUL.
Eu concluzionez: A fii najpa e mijto.
Asa m-am saturat
De ce sa merg in uniforma la scoala?
Asa m-am saturat sa trec printre oameni care arata exact la fel ca mine…
Asa m-am saturat sa nu pot fi deosebit de ceilalti…
Asa m-am saturat ca orice fac sa fie trecut intr-un tipar …
Asa m-am saturat sa fiu bagat in grupuri!
Asa m-am saturat de conformism!
Vreau sa ma dietrez!
Vreau sa sar pe scan si sa strig in gura mare „Nu imi pasa!” ! Pentru ca nu imi mai pasa ed regulile astea stupide!
M-am saturat de reviste, care baga in capul psotilor numai tipare!
M-am saturat de cei „cool”, care nu fac decat sa se conformeze cu un model dat de o revista pentru adolescenti fara minte!
Asa m-am saturat sa merg prin parc si sa vad numai ROBOTI, imbracati la fel! Toti cu conversi in picioare, cu jeansi cu lanturi si tricouri negre!
Asa m-am saturat de tiparele voastre!
Nu sunt o jucarie, nu sunt un robot, nu sunt o papusa in mana celor care vor o masa de oameni prosti!
Numai stiluri stupide!
Daca nu esti EMO, esti GOTH imediat! Oameni cretini!
Deci.. ca un rezumat…
goth diferit de emo
asemanari: depresiile si imbracamintea neagra
diferente: goth fac rau la altii
emo isi fac rau singuri
emo- se omoara cu o agrafa
goth- omoara pe cel de-alaturi cu o agrafa
In concluzie, daca te imbraci in negru si se intampla sa fii deprimat nu esti emo. Nu e recomandat sa-i zici unui goth ca e emo, dak nu vrei sa te trezesti cu o gaurik direct in frunte facuta cu agrafa.
Si o vai tu, ascultati 50cent si alte idiotenii de genu` si va credeti mari emo? =))) sunteti idiotzi daca e asa. Pe bune. IDIOTi cu I mare.
Sunteti emo si vreti sa va sinucideti? sunteti niste loseri. Viata trebuie data draq pana la sfarsit, indiferent cat de a naibii e. Fa-i in ciuda, de a-l draq ce esti tu!
De ce sa te mutilezi cand ii poti tortura pe altii?
Asa m-am saturat ca toti sa creada in regulile astea stupide!
Asa m-am saturat de asa-zisii „rebeli” care s ecred buricu pamantului cand de fapt chiar ei sunt cei care urmeaza regulile impuse de altii!
Lol… si fetele astea rpoaste care se arenjeaza ca fotomodelele ca sa le placa cretinii!!!!
Pentru aceste specimene: Daca in zapada asta te trantesti pe gard (cu fundul tau atat de mare incat sparge si gheata aia groasa) ca sa cauti o floricica in speranta sa-i smulgi sadic petalele numai ca sa aflii daca baiatul visurilor tale te iubeste, iti spun eu un secret. Cea mai eficienta metoda de a afla daca EL te iubeste este: intreaba-l! Sa stii ca are si el gura sa raspunda si ochi sa vada ce frumoasa (ca o Barbie stricata) esti.
Totusi, daca incepe sa rada, priveste partea buna: macar te considera atat de „haioasa” incat te baga in seama. Asta insemnand sa te imbraci gros, caci maine vei fi prima (fi onorata..) pe care o va sapuni (vai ce onoare extraordinara..)
Si nu te enerva: asa sunt baietii.
Totusi, daca ai norocul de a da peste un”specimen” care accepta si extraterestrii fete in gasca, ai grija sa nu spargi tavanul cand sari in sus de fericire: te vrea ca amica, nu neaaparat ca iubita.
Sfat: daca te duci la un baiat cu toate fardurile din casa pe tine, ai grija sa nu te confunde cu vreo pictura.
Sfat: daca te apuci de fotbal ca sa il impresionezi, incearca sa-ti amintesti sa nu iti iei fusta, dar si ca nu trebuie sa lovesti mingea cu mainile (prea mare risc sa-ti rupi o unghie de a ta, din aia pretioasa ca aurul curat), ci cu picioarele. A.. da… Trebuie sa porti adidasi, nu pantofi cu toc cui.
O plimbare -perspectiva masculina-
Ma plimb incet prin multime, simtind apasarea gandurilor oamenilor ce trec in viteza pe langa mine, parca impinsi de forta vantului proprilor ganduri si framantari. Privesc cu o superioritate vadita chipurile pline de teama ale copiilor ce se plimba singuri pe strazile aglomerate, in cautarea unei maini intinse, care sa ii ghideze. Uneori as vrea sa fiu din nou ca ei… Sa fi fost macar candva ca ei. In prima clipa teama sa mi se citeasca din priviri, teama de singuratate… INsa apoi sa apara cineva, care sa ma scoata cu drag din aceasta cale maloasa a sortii. Sa privesc o mana cunoscuta cum se intinde in fata mea… Sa o pot atinge.
Uneori dorintele acestea copilaresti imi inunda sufletul si mintea, cu eternul vis la copilaria pe care as fi vrut sa o am.
Ce poate vedea un om care se uita la mine?
Un copil? Probabil… Probabil ca va spune ca sunt doar un adolescent care intalneste in calea sa aceleasi probleme cu care se confrunta toti copii de varsta mea. Care sunt acele probleme? Autocunoasterea? Ce as putea cunoaste la mine? Nu stiu… Starea sociala? Nu am asa ceva… Cum as putea sa intru in aceasta socitetate, cand eu sunt ca un punct negru intr-o mare de rosu?
Am intrebat oameni care se presupune ca sunt ca mine.
Ce mi-au raspuns?
Sa nu imi mai bat capul… Ca voi ramane mereu diferit de ceilalti, indiferent ce voi face.
Dar ce ma face sa fiu diferit de cei din jurul meu?
Ce ma face ca atunci cand sunt inconjurat de oameni eu sa merg rapid, cu capul plecat, izolandu-ma aproape voit, printr-un reflex dureror, de comunitatea ce ma inconjoara?
Ce ma face sa fiu dat la o parte din orice grup?
Oare ce ma face sa fiu atat de diferit de ceilalti?
Atatatea intrebari…
Atatea intrebari fara raspuns.
Atatea intrebari ce trezesc doar amintiri.
Amintirile… Samanta tristetii, rodul trecutul, unealta Diavolului.
Ce ma poate opti sa merg mai departe, sa pun piciorul in prag?
Poate teama de a esua? Poate teama ca daca voi esua, ultima mea sansa de a fii acceptat se va spulbera?
Dar de ce imi pasa de aceste lucruri?
De ce pun atata pret pe parerile celor din jurul eu?
De ce ma doare atat de tare aceasta ciudata singuratate?
DIn nou amintirile…
Oare mai sunt si altii ca mine?
Oare mai sunt altii care nu se pot privi in oglinda caci propriul lor chip nu le trezeste decat durere, poate chiar repulsie?
Oare mai sunt altii care si-ar da sufletul pentru a fii siferiti?
Posibil…
Sa-mi dau sufletul?
Nu cred…
Pentru ca indiferent cat de diferit sunt, indiferent de aceste intrebari fara raspuns ce mi se invart continuu prin ganduri, sufocandu-mi raspunsurile, acesta sunt eu.
Acesta sunt eu, si asa voi fii mereu.
Voi merge inainte, cu capul sus.
~ Gazul viselor ~
Merge incet pe piatra seaca
Trage repede dupa ea,
Floare grea’n ploaia troaca
Incet ,incet, picura ,da.
Umbra se intinde pe fata
Zboara in vazduh ca o rata
Arunca-n negrua a sa viata.
Rade incet ca un copil
Cu viitoru-i viril,
Trage tare in piept
Gazul de otrava fiert.
~ Libertatea ~
Libertatea…
Oare o solutie,
Sau doar un vis nestapanit,
Al ochilor ce se inchid obositi de viata
Al mintilor distruse de visele distruse
Ce ne invadeaza incet existenta?
Libertarea…
Inveninata de atingerea dulce
A clipelor de supunere oarba.
Legata c-o panglica alba
De crin putrezit
In stralucirea-i dalba.
~ Durerea setii de sange ~
Tema „vampir” e din ce in ce mai folosita in ultima vreme, ca si cum s-ar fi trezit o fascniatie sadica in mintile oamenilor. Iata o incercare de a privi aceasta tema ultra-utilizata dintr-o alta perspectiva:
Printre razele lunii cenusii,
Paseste in raurile sangerii,
Simtind cu gandul sau taios,
Cu rationamentul sau fioros.
O privire si-a-nghetat,
O lume de nepatat,
O privire si-a-ncalzit,
Inima dusa la putrezit.
Coltii ascutiti lucesc,
Catre tot ce e lumesc,
Insa intunericul ii ia,
Cand sangele curge spre ea.
Te prinde cu mana sa rece,
Ce direct prin suflet iti trece,
Si isi sopteste la ureche,
Vorbele-i fara pereche.
Intelegi, esti norocos,
Nu’ntelegi esti virtuos,
Insa de contat nu mai conteaza,
Caci gandu-i e mereu pe faza.
Paseste incet si greoi,
Prin al lumii nenorocit noroi,
Privind inainte si inapoi,
Ca si cum in viata ar fi doar doi:
Ucigas de placere intinat,
Victima cu trupul insangerat.
Simte sangele in palme,
Privind sufletele albe
Ce ii trec prin fata ochilor,
Dupa cantecul mortilor.
Mortii cu chipuri de piatra,
Crima sa fiind o arta
O arta de haos elaborata,
O arta de vidul negru devorata.
~ Ploua ~
In ultimele zile a plouat aproape zilnic, ca si cum atmosfera insasi s-ar fi revoltat impotriva starii proaste ce planeaza de ceva timp asupra noastra. Nervozitatea creste, stresul parca e omniprezent, iar tristetile aparent fara motiv isi fac incet loc printre zambetele zilnice. Am scris cateva versuri care sa ilustreze acest lucru:
Ploua…
Ploua ca si cum lumea
Ca si cum noua s-ar face,
In linistea ce incet tace,
Ca apa ce curge lin asa,
Pierzandu-si incet stralucirea,
Cand moare o parte din ea,
De parca nu ar fi existat,
De parca nimic nu ar fi afectat…
Ploua…
Dorul inima i-o arde,
Ca un foc de petarde,
Dorul de soarele ce-l incalzea,
Dorul de linistea ce-l imbratisa…
De vorbele-i linistitoare,
De atingerea mangaietoare…
A disparut de parca nu ar fi fost,
Iar acum totul e din nou anost,
Sub norii cenusii,
Caci inapoi nu ai sa mai vii…
~ Pasiunea unui vampir ~
Un one-shot destul de recent:
Privi in jur cu ochii mijiti, vazand totul in ceata, de parca ar fi fost intr-o betie grea. Isi simtea picaturile reci de sudoare curgandu-i pe frunte, facandu-i ochii grei, alaturi de lacrimile ce ii curgeau incet pe obrajii brusc rumeniti.
Isi duse mana la gura, punandu-si degetele reci pe buzele-i subtiri, inca umede de la sarutul pasional din care tocmai se desprinsese. Isi linse incet degetul aratatot, simtind brusc un gust puternic de fier.
Inchise ochii, clarificand imaginea fin fata ei.
Ii deschise din nou, privindu-si mana. Vazu lichidul lipicios ce i se scurgea incet de pe degete, scotand un zgomot surd cand cadea incet pe podeaua prafuita. Isi mirosi cu grija mana, apropiind-o apoi de buze si lingandu-si cu pofta palma insangerata.
In mod ciudat, nu simtea nici o usturime: sangele nu venea de la ea.
Amana continuarea investigatiei sursei acelui lichid imbatator, lingandu-si incet, aproape exasperant de lent, simtind papilele gustative extaziate de acel gust divin.
Cand pielea ii era complet curata, rece, acum lispita de caldura infierbantata a sangelui, se uita in jurul ei. Privi intai in sus, observand tavanul alb patat de picaturi simetrice de subsanta rosiatica.
Apoi privi peretii, pe care se vedeau amprentele unor maini umane, desenate parca cu vopsea de un rosu inchis, aproape negru.
In cele din urma privi in jos, observand imediat obiectul diform asezat pe podea. Dupa cateva clipe, mijindu-si ochii, observa ca era un trup uman. Spatele ii era sfasiat de0-a lungul sirei spinarii, dezvelindu-i coloana vertebrala, de un alb orbitor in acel rau nesfarsit de roseata. Carnea vie mirosea imbietor, i timp ce fata se apropie de barbatul mort de pe podea. Ii privi chipul, vazandu-i buzele sfasiate, ce purtau inca mirosul parfumului ei delicat, chiar angelic. Ochii lui erau iesiti din oribite, avand o expresie intre pasiune si teama.
Fata se ridica, privindu-si trupul cu forme bine-definite, ademenitoare; isi studie pielea alba precum laptele, moale si catifelata, care ii provocase barbatului atata placere… Pana cand veni clipa ca si el sa ii provoace ei placere.
Il privi indiferenta, apropindu-si pentru ultima data chipul de al lui, sarutandu-l apasat pe buzele-i distruse.
Apoi se ridica, asezandu-si cu grija parul si lingandu-si buzele cu delicatete. Iesi din camera, perfect satusfacuta: avusese parte de o noapte de pasiune mistuitoare…
Tyler's Blog 